Ensaimadas pufoase cu magiun de prune Topoloveni

Sa fi avut vreo 6-7 ani cand am inceput prima data sa tin de ligheanul, in care mama framanta cel mai bun cozonac din lume.

Imi aduc aminte cat de mult imi placea sa o privesc cand gatea; nu conta ce anume, orice, de la ciorbite, tocanite, aperitive fistichii si pana la fripturi suculente sau prajituri felurite, cu un gust incredibil, care mi-a ramas amprentat in memoria sufletului pentru totdeauna. Indiferent ce facea, rezultatul era minunat, gustos si delicios, cum numai ea poate sa faca 🙂 .

Cand venea vorba de cozonac, avea ritualul ei: pregatea toate ingredientele de seara, le aranja in ordine pe masa de lucru pentru ca sa fie totul pregatit. Parca le vad si acum 🙂 . Se trezea dis de dimineata si se apuca de treaba. Cand ma trezeam eu, o gaseam tot timpul la framantat, si ce imi placea sa o urmaresc!  Si acum imi place!  Slava Domnului ca este sanatoasa si mai frumoasa ca niciodata si ca pot inca sa o urmaresc cand framanta coca asta minunata! Ce imi placea cand arunca aluatul  in sus si il lovea de masa si framanta atat de tare incat se ridica ligheanul! Atunci interveneam eu;  ma lasa sa ii tin de lighean si eram atat de mandra si fericita ca pot sa ma implic si eu in plamadirea minunatiei dulci. Traditia asta continua si astazi  si ma rog la Dumnezeu pentru ca  sa continue cat mai multi ani de acum inainte.

Aceeasi metoda de framantat o folosesc si eu cand trebuie sa fac vreun aluat 🙂 . Era normal sa o preiau, doar am fost partasa de mic copil in toata povestea  asta minunata care se numeste bucatarit cu dragoste.

Poate si din acest motiv imi ies cornurile si placintele atat de pufoase si fragede 😛 , pentru ca „bat’’ bine coca,  cum facea mama 🙂  .

La fel am procedat si cu aceste minunate Ensaimadas pe care le-am umplut cu deliciosul magiun de prune Topoloveni. Combinatia este perfecta pentru un ceai parfumat sau o ceasca cu lapte cald,  savurate dimineata sau dupa amiaza, dupa placul fiecaruia.

Cu drag si cu un zambet,

Iulia

Ce am folosit:

• faina = 500g
• zahar = 80g
• miere = 1 lingurita
• unt = 50g
• drojdie uscata = 10g
• oua = 2 buc
• lapte caldut = 140 ml
• ulei = 4 linguri
• sare neiodata
• esenta naturala de vanilie
• coaja de la 1 lamaie si 1 portocala
• magiun de prune Topoloveni = 350g

Cum am procedat: 

Am facut o maia din 100g de faina,  drojdie si mierea dizolvata in 75ml lapte caldut si am lasat-o  1 ora intr-un loc calduros.

Am  adaugat  peste maia ouale, zaharul, untul moale, uleiul, coaja de lamaie si de portocala, vanilia si am amestecat toate ingredientele foarte bine.

Am adaugat  apoi faina ramasa si treptat laptele caldut. Am  framantat  pana cand am obtinut  un aluat elastic, ca de cozonac.  Am  lasat  cca 1 ora la dospit, timp in care si-a dublat volumul.

Dupa ce aluatul a crescut frumos, l-am  impartit  in 8 bucati pe care le-am  intins in forma de dreptunghi ( vezi foto ), le-am umplut cu magiun de Topoloveni, le-am  rulat, apoi le-am dat o  forma ca de  spirala si am mai  lasat in tava la dospit  pentru inca 40 de minute.

 

 

 

 

Le-am uns apoi  cu un amestec din 2 galbenusuri de ou  si 1 lingurita de lapte si le-am bagat in  cuptorul preincalzit la 190°C pana cand s-au rumenit, aproximativ 15 minute.

 

 

 

 

 

 

Succes si pofta savuroasa! 🙂

Tips:

Iti recomand sa folosesti magiun de prune Topoloveni, este superior celorlalte produse din gama asta, nu contine zahar adaugat si nici alte bazaconii, este foarte aromat, usor dulce-acrisor si se imbina foarte bine cu orice tip aluat. O sa vezi :). Eu comand direct de pe site-ul lor Aici ; sunt profesionisti iar produsele ajung foarte repede.